Neamurile primesc Duhul Sfânt

Petru L-a predicat pe Isus acelei grupe de ascultători atenți: viața Sa, lucrarea, minunile, trădarea, răstignirea, învierea și înălțarea Lui, precum și lucrarea Sa în cer, ca Reprezentant și Avocat al omului, de a pleda în favoarea păcătosului. În timp ce apostolul vorbea, inima i s-a înflăcărat de Spiritul adevărului lui Dumnezeu pe care-l prezenta oamenilor. Ascultătorii lui erau încântați de doctrina pe care o auzeau, întrucât inimile le fuseseră pregătite ca să primească adevărul. Apostolul a fost întrerupt de coborârea Duhului Sfânt, în același fel în care Se manifestase în ziua Cincizecimii. “Toți credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărturisind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: ‘Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?’ Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.”IM 289.1

Coborârea Duhului Sfânt peste neamuri nu era un echivalent pentru botez. Pașii necesari în convertire, în toate cazurile, sunt: credința, pocăința și botezul. În felul acesta, adevărata biserică creștină este unită într-un singur Domn, o credință și un botez. Diferitele temperamente sunt transformate de harul sfințitor și aceleași principii înnobilatoare conduc viețile tuturor. Petru a cedat rugăminților celor credincioși dintre neamuri și a rămas cu ei un timp, predicându-L pe Isus tuturor neamurilor de prin împrejurimi.IM 289.2

Când frații din Iudea au auzit că Petru le-a predicat neamurilor, s-a întâlnit cu ei și a mâncat cu ei în casele lor, au fost foarte surprinși și jigniți de asemenea acțiuni ciudate din partea lui. Ei se temeau că, dacă Petru mergea pe calea aceasta, care lor le părea încumetare, ea avea să-i contrazică propriile învățături. De îndată ce Petru s-a întors, l-au întâmpinat cu critică severă, zicând: “Ai intrat în casă la niște oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei.”IM 290.1