Înălțarea lui Enoh la cer

Enoh continua să se apropie de atmosfera cerului pe măsură ce se unea tot mai mult cu Dumnezeu. Pe față îi strălucea o lumină sfântă, care rămânea asupra lui în timp ce-i învăța pe aceia care voiau să-i asculte cuvintele înțelepte. Înfățișarea lui cerească și demnă îi impresiona pe oameni și-i umplea de un sentiment de respect amestecat cu teamă și uimire. Domnul îl iubea pe Enoh pentru că acesta Îl urma cu statornicie, ura nelegiuirea și căuta cu stăruință cunoștința cerească, pentru a putea îndeplini în mod desăvârșit voia lui Dumnezeu. El tânjea după o unire tot mai strânsă cu Domnul de care se temea, pe care Îl venera și-L adora. Dumnezeu n-a vrut să permită ca Enoh să moară ca alți oameni, ci și-a trimis îngerii ca să-l ia la cer fără a vedea moartea. Enoh a fost luat dintre oameni, în prezența celor neprihăniți și a celor răi. Aceia care îl iubeau s-au gândit că Dumnezeu s-ar putea să-l fi lăsat în vreunul din locurile lui retrase, dar, după căutări stăruitoare, nefiind în stare să-l găsească, au raportat că nu mai era, pentru că îl luase Dumnezeu.IM 59.2

Prin luarea la cer a lui Enoh, un urmaș al lui Adam cel căzut, Dumnezeu ne învață o lecție de cea mai mare importanță: că toți cei care se încred în Jertfa făgăduită și ascultă cu credincioșie poruncile lui Dumnezeu vor fi răsplătiți. Din nou vedem aici reprezentate două categorii care vor exista până la a doua venire a Domnului Hristos: cei drepți și cei nedrepți, cei credincioși și cei răzvrătiți. Dumnezeu Își va aduce aminte de cei drepți, care se tem de El. Îi va respecta și îi va onora, în contul Fiului Său prea iubit, și le va da viața veșnică. Dar pe cei nelegiuiți, care I-au călcat în picioare autoritatea, îi va înlătura și-i va distruge de pe pământ și vor fi ca și când n-ar fi existat.IM 59.3

După căderea lui Adam dintr-o stare de fericire desăvârșită într-o stare de nenorocire și păcat, exista pericolul ca omul să se descurajeze și să întrebe: “Ce am câștigat dacă am păzit poruncile Lui și am umblat triști înaintea Domnului” (Maleahi 3, 14), când un blestem greu apasă asupra neamului omenesc și moartea este partea noastră, a tuturor? Învățăturile date lui Adam, însă, repetate de Set și exemplificate pe deplin de Enoh, au risipit întunericul și tristețea și au dat speranță omului că, așa după cum prin Adam a venit moartea, prin Isus, Mântuitorul făgăduit, vor veni viața și nemurirea.IM 60.1

În cazul lui Enoh, credincioșii deznădăjduiți erau învățați că, deși trăiau în mijlocul unui popor corupt și păcătos, care se afla în răzvrătire deschisă și nerușinată împotriva Creatorului lui, totuși, dacă voiau să-L asculte și să aibă credință în Salvatorul promis, puteau să trăiască în neprihănire ca și credinciosul Enoh, să fie primiți de Dumnezeu și înălțați, în cele din urmă, la tronul Său ceresc.IM 60.2

Enoh, despărțit de lume și petrecând mult timp în rugăciune și în comuniune cu Dumnezeu, reprezintă poporul Său credincios din ultimele zile. Nelegiuirea va predomina pe pământ într-o proporție înfricoșătoare. Oamenii își vor urma pornirea inimii lor stricate, își vor continua filozofia înșelătoare și se vor răzvrăti împotriva autorității cerului.IM 60.3

Poporul lui Dumnezeu se va despărți de practicile nedrepte ale celor din jur și va căuta puritatea gândirii și supunerea sfântă față de voia Lui, până când chipul Său divin se va reflecta în el. Ca și Enoh, el va fi pregătit pentru înălțarea la cer. În timp ce se străduiește să învețe și să avertizeze lumea, el nu se va conforma spiritului și obiceiurilor necredincioșilor, ci le va condamna printr-o conversație sfântă și un exemplu evlavios. Înălțarea la cer a lui Enoh, chiar înainte de distrugerea lumii prin potop, reprezintă înălțarea tuturor drepților vii de pe pământ înainte de distrugerea prin foc. Sfinții vor fi slăviți în prezența acelora care i-au urât pentru ascultarea lor credincioasă de poruncile drepte ale lui Dumnezeu.IM 61.1