Împotrivirea

Proclamarea unui timp precis pentru venirea Domnului Hristos a stârnit o mare opoziție din partea multora, din toate categoriile sociale: de la pastorul de la amvon, până la păcătosul cel mai decăzut și mai sfidător la adresa cerului. “Nimeni nu știe ziua, nici ceasul!” se putea auzi atât de la pastorul ipocrit, cât și de la batjocoritorul obraznic. Ei își astupau urechile ca să nu audă explicația clară și armonioasă a textului, pe care o dădeau cei care arătau spre încheierea perioadelor profetice și către semnele pe care Însuși Domnul Hristos le prezisese ca semne ale venirii Sale.IM 360.1

Mulți care pretindeau că-L iubesc pe Mântuitorul declarau că nu se împotrivesc predicării venirii Lui, ci doar obiectează cu privire la timpul precis. Ochiul lui Dumnezeu, care vede totul, le-a citit inimile. Ei nu doreau să audă că Hristos vine să judece lumea cu dreptate. Fuseseră servitori necredincioși. Faptele lor nu ar fi suportat inspecția cercetătoare de inimă a lui Dumnezeu și se temeau să-L întâlnească pe Domnul lor. Ca și evreii din timpul primei veniri a lui Hristos, ei nu erau pregătiți să-L întâmpine pe Domnul Isus. Satana și îngerii lui triumfau și aruncau batjocura în fața lui Hristos și a îngerilor sfinți, pentru că poporul care se pretindea al Lui avea atât de puțină iubire pentru El, încât nu-I dorea venirea.IM 360.2

Străjeri necredincioși împiedicau înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Când poporul era mișcat și începea să întrebe despre calea mântuirii, acești conducători pășeau între ei și adevăr, căutând să le liniștească temerile prin interpretări false ale Cuvântului lui Dumnezeu. În această lucrare, Satana, împreună cu pastorii neconsacrați, striga: “Pace, pace!” — când Dumnezeu nu spusese pace. Ca și fariseii din timpul Domnului Hristos, mulți au refuzat să intre în împărăția cerului și i-au împiedicau și pe cei care intrau. Sângele acestor suflete va fi cerut din mâna lor.IM 361.1

Oriunde era proclamată solia adevărului, era primită mai întâi de cei mai umili și mai consacrați din biserică. Cei care studiau Biblia pentru ei înșiși nu puteau să nu vadă că felul în care erau privite profețiile de cei mai mulți nu era în concordanță cu Scripturile. Acolo unde oamenii nu erau înșelați de eforturile păstorilor lor de a interpreta greșit și a perverti credința, acolo unde ei înșiși cercetau Cuvântul lui Dumnezeu, învățătura adventă trebuia doar să fie comparată cu Scriptura pentru a i se recunoaște autoritatea divină.IM 361.2

Mulți erau persecutați de frații lor necredincioși. Pentru a-și păstra poziția în biserică, unii au consimțit să nu vorbească despre speranța lor, în timp ce alții simțeau că loialitatea față de Dumnezeu le interzicea să ascundă astfel adevărurile pe care El li le încredințase. Multora li s-a tăiat părtășia cu biserica doar pentru motivul că și-au exprimat credința în venirea lui Hristos. Cuvintele profetului le erau foarte scumpe celor care au suportat încercarea credinței: “Iată ce zic frații voștri, care vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu: ‘Să-și arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!’ Dar ei vor rămâne de rușine.” Isaia 66, 5.IM 361.3

Îngerii lui Dumnezeu urmăreau cu cel mai mare interes rezultatele avertizării. Când bisericile, ca un singur tot, au respins solia, îngerii s-au întors de la ele întristați. Totuși, în biserici existau mulți care încă nu fuseseră testați cu privire la adevărul advent. Mulți au fost înșelați de soți, soții, părinți sau copii și au fost făcuți să creadă că era un păcat chiar să asculte asemenea erezii, cum erau cele învățate de adventiști. Îngerilor li s-a poruncit să vegheze cu credincioșie asupra acestor suflete, căci o altă lumină de la tronul lui Dumnezeu avea să mai lumineze asupra lor.IM 362.1