Eliberarea de la Marea Roșie

“Domnul a zis lui Moise: ‘Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu, ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o; și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.’” Dumnezeu voia ca Moise să înțeleagă faptul că El va lucra pentru poporul Lui, că nevoia lor va fi ocazia Lui. Când ei vor fi mers cât puteau de departe, el să le poruncească să meargă înainte și, folosind toiagul pe care i-l dăduse Dumnezeu, să despartă apele.IM 122.2

“‘Eu voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreții lui, vor face să se arate slava Mea. Și vor ști egiptenii că Eu sunt Domnul, când Faraon, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea.’ Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, și-a schimbat locul și a mers înapoia lor și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a mers înapoia lor. El S-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.”IM 123.1

Egiptenii nu-i puteau vedea pe evrei, deoarece norul gros de întuneric era deasupra lor, nor care pentru israeliți era numai lumină. Astfel și-a arătat Dumnezeu puterea, ca să-și încerce poporul, să vadă dacă se vor încrede în El sau nu, după ce le-a dat atâtea dovezi ale grijii și dragostei Lui pentru ei, și ca să-i mustre pentru necredința și murmurarea lor. “Moise și-a întins mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea și apele s-au despărțit în două. Copiii lui Israel au trecut marea ca pe uscat și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor.” Apele s-au ridicat și au stat de fiecare parte ca niște pereți solizi, în timp ce Israel a mers ca pe uscat prin mijlocul mării.IM 123.2

Oastea egipteană triumfa în noaptea aceea crezând că, din nou, copiii lui Israel se aflau în puterea lor. Credeau că nu era nici o posibilitate de scăpare pentru aceștia; pentru că în fața evreilor se întindea Marea Roșie, iar armata lor numeroasă venea chiar în spatele acestora. Dimineața, când au ajuns la mare, iată că era un drum uscat, apele erau despărțite și stăteau ca niște ziduri de amândouă părțile, iar copiii lui Israel parcursese deja jumătate din cale. Egiptenii au așteptat un timp să hotărască ce era mai bine să facă. Erau dezamăgiți și furioși pentru că, atunci când evreii aproape că fuseseră în mâinile lor și erau siguri de ei, le-a fost deschisă prin mare o cale neașteptată. S-au hotărât să-i urmărească.IM 124.1

“Egiptenii i-au urmărit; și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. În straja dimineții, Domnul, din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra lor. A scos roțile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: ‘Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.’”IM 124.2

Egiptenii au îndrăznit să se aventureze pe calea pe care o pregătise Dumnezeu pentru poporul Lui, iar îngerii lui Dumnezeu au trecut prin oștirea lor și le-au scos roțile carelor. Ei erau iritați. Înaintarea le era foarte înceată și au început să se tulbure. și-au amintit de judecățile pe care Dumnezeul evreilor le adusese asupra lor în Egipt, pentru a-i constrânge să-l lase pe Israel să plece, și se gândeau că s-ar putea ca Dumnezeu să-i dea pe ei toți în mâinile israeliților. Au înțeles că Dumnezeu lupta pentru Israel, s-au înspăimântat foarte tare și se întorceau să fugă dinaintea evreilor, când “Domnul a zis lui Moise: ‘Întinde-ți mâna spre mare; și apele au să se întoarcă spre egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor.’IM 124.3

‘Moise și-a întins mâna spre mare. și înspre dimineață marea și-a reluat iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe egipteni în mijlocul mării. Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; nici unul măcar n-a scăpat. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor; și Israel a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său, Moise.’”IM 125.1

Când evreii au văzut lucrarea minunată a lui Dumnezeu în nimicirea egiptenilor, și-au unit vocile într-un cântec inspirat, de laudă recunoscătoare și de o înaltă elocvență.IM 125.2