Capitolul 64 — A doua înviere

Isus a părăsit apoi cetatea, împreună cu întreaga suită îngerească și toți sfinții răscumpărați. Îngerii L-au înconjurat pe Comandantul lor și l-au escortat pe drum, iar suita sfinților mântuiți îi urma. Apoi, cu o maiestate înfricoșătoare și teribilă, Isus i-a chemat afară pe cei răi morți, iar ei au ieșit cu aceleași trupuri slabe și bolnave cu care coborâseră în mormânt. Ce spectacol! Ce priveliște! La prima înviere, toți au ieșit cu prospețime nemuritoare, dar la a doua, semnele blestemului se văd asupra tuturor. Împărații și nobilimea pământului, cei răi și cei decăzuți, cei învățați și cei neînvățați, ies împreună. Toți Îl văd pe Fiul omului. Aceiași oameni care L-au disprețuit și batjocorit, care I-au pus pe fruntea sfântă cununa de spini și L-au lovit cu trestia, Îl priveau acum în toată maiestatea Lui împărătească. Cei care L-au scuipat în ceasul încercării Sale își întorc fața de la privirea Lui pătrunzătoare și de la slava înfățișării Sale. Cei care I-au bătut piroanele în mâini și picioare văd acum semnele răstignirii Lui. Cei care L-au străpuns cu sulița în coastă privesc semnele cruzimii pe care au manifestat-o față de trupul Său. Toți știu că El este Acela pe care L-au răstignit și de care și-au bătut joc în timp ce se afla în chinurile morții. Apoi, se înalță un bocet prelung de agonie, în timp ce ei fug să se ascundă de prezența Împăratului împăraților și Domnului domnilor.IM 418.1

Toți caută să se ascundă în stânci și să se adăpostească de slava grozavă a Aceluia pe care altădată L-au disprețuit. Copleșiți și suferinzi din cauza maiestății și slavei Sale nemărginite, ei își înalță împreună glasurile și exclamă cu o claritate înfricoșătoare: “Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!”IM 419.1

Isus și îngerii, însoțiți de toți sfinții, intră iarăși în cetate, iar bocetele și jeluirile pline de amărăciune ale osândiților umplu văzduhul. Apoi am văzut că Satana și-a început din nou lucrarea. A trecut printre supușii lui și i-a întărit pe cei slabi și neputincioși și le-a spus că el și îngerii lui erau puternici. A arătat către milioanele fără număr care înviaseră. Acolo erau luptători puternici și împărați foarte iscusiți în luptă și care cuceriseră împărății. Mai erau și uriași și oameni voinici care niciodată nu pierduseră vreo bătălie. Se afla acolo mândrul și ambițiosul Napoleon, a cărui apropiere făcuse împărățiile să tremure. Se mai aflau bărbați cu statură înaltă și înfățișare nobilă, care căzuseră în luptă însetând după cucerire.IM 419.2

Când au ieșit din morminte, ei și-au reluat cursul gândurilor de unde fusese întrerupt de moarte. Ei aveau aceeași dorință de a cuceri care îi stăpânea când și-au pierdut viața. Satana se consultă cu îngerii lui, apoi cu acei împărați, cuceritori și bărbați puternici. Apoi, privește la uriașa armată și le spune că grupa din cetate este mică și slabă, că ei pot merge împotriva ei și o pot cuceri, că-i pot alunga pe locuitorii ei și pot intra în posesia bogăției și slavei sale.IM 419.3

Satana reușește să-i amăgească și toți încep să se pregătească imediat de luptă. În acea armată se află mulți bărbați iscusiți care confecționează tot felul de arme și echipamente de luptă. Apoi, cu Satana în frunte, mulțimile pornesc. Împărați și luptători îl urmează îndeaproape, iar după ei, mulțimile, în companii. Fiecare companie își are conducătorul ei și toți mărșăluiesc în ordine pe suprafața zdrobită a pământului, spre cetatea sfântă. Domnul Isus închide porțile, iar această armată numeroasă înconjoară cetatea și se așează în linie de bătaie, așteptându-se la o luptă crâncenă.IM 419.4