O parabolă

Iacov și Esau reprezintă două categorii: Iacov pe cei drepți, iar Esau pe cei răi. Neliniștea lui Iacov, când a aflat că Esau venea împotriva lui cu patru sute de oameni, reprezintă strâmtorarea celor neprihăniți atunci când decretul de moarte intră în vigoare, pentru ca ei să fie omorâți, chiar înainte de venirea Domnului. În timp ce oamenii răi se adună în jurul lor, sufletul le este tulburat deoarece, ca și Iacov, nu văd nici o scăpare pentru viața lor. Îngerul a stat înaintea lui Iacov, iar el l-a apucat, l-a ținut și s-a luptat cu el toată noaptea. Cei drepți vor lupta cu Dumnezeu în rugăciune în timpul strâmtorării și chinului lor sufletesc, la fel cum a luptat Iacov cu îngerul. În timpul frământării lui, Iacov s-a rugat toată noaptea pentru a scăpa de mâna lui Esau. Neprihăniții, în chinul lor sufletesc, vor striga la Dumnezeu zi și noapte ca să-i scape de mâna celor răi care-i înconjoară.IM 97.1

Iacov și-a mărturisit nevrednicia: “Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o față de robul Tău.” Drepții, în suferința lor, vor avea un simțământ adânc al nevredniciei lor și o vor recunoaște cu lacrimi. Ca și Iacov vor invoca prin Domnul Hristos, făgăduințele lui Dumnezeu, făcute tocmai pentru astfel de păcătoși dependenți, neajutorați și plini de căință.IM 97.2

În frământarea sa, Iacov s-a prins strâns de înger și n-a vrut să-l lase să plece. În timp ce el se ruga cu lacrimi, îngerul i-a amintit de greșelile trecute și a încercat să plece de la el, pentru a-l încerca. Tot așa vor fi puși la probă și încercați și cei drepți, în ziua necazului lor, pentru a-și dovedi tăria credinței, perseverența și încrederea neclintită în puterea lui Dumnezeu de a-i elibera.IM 97.3

Iacov nu voia să fie respins. știa că Dumnezeu este milos și a apelat la îndurarea Lui. El a arătat către părerea lui de rău și către pocăința pentru greșelile lui și a insistat cu cererea de a fi eliberat din mâna lui Esau. Rugăciunea lui insistentă a durat în felul acesta toată noaptea. Când privea la greșelile sale trecute, aproape ajungea la disperare. El știa, însă, că fără ajutor de la Dumnezeu va pieri. El l-a ținut strâns pe înger și și-a susținut cererea cu strigăte fierbinți de agonie, până când a biruit.IM 98.1

La fel va fi și cu cei neprihăniți. Când revăd evenimentele din viața lor trecută, speranța aproape îi părăsește, dar pe măsură ce realizează că este o situație de viață și de moarte, ei vor striga stăruitor către Dumnezeu și vor apela la El, prezentându-și părerea de rău din trecut pentru multele lor păcate și pocăința făcută cu umilință. Se vor bizui apoi pe făgăduința Lui: “Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” Isaia 27, 5. În felul acesta, cererile lor zeloase vor fi prezentate lui Dumnezeu zi și noapte. Dumnezeu n-ar fi ascultat rugăciunea lui Iacov și nu i-ar fi salvat îndurător viața dacă el nu s-ar fi pocăit deja de răul făcut când obținuse binecuvântarea prin înșelătorie.IM 98.2

Cei drepți, ca și Iacov, vor manifestata o credință și o hotărâre de neclintit, ce nu vor accepta nici un refuz. Ei își vor simți nevrednicia, dar nu vor avea greșeli ascunse de dezvăluit. Dacă ar mai avea păcate, pe care să nu le fi mărturisit și de care să nu se fi pocăit, care să le apară în față atunci când sunt torturați de teamă și chin sufletesc, precum și de simțământul viu al nevredniciei lor, ar fi copleșiți. Disperarea le-ar distruge credința și ei n-ar putea avea încredere să stăruie în mod serios pe lângă Dumnezeu, pentru eliberare. Ei și-ar petrece clipele prețioase mărturisindu-și păcatele ascunse și deplângându-și starea disperată.IM 98.3

Timpul de probă este acordat tuturor, ca să se pregătească pentru ziua lui Dumnezeu. Dacă vreunul neglijează pregătirea și nu ia seama la avertizările date cu credincioșie, va fi fără scuză. Lupta serioasă și perseverentă a lui Iacov cu îngerul ar trebui să fie un exemplu pentru creștini: Iacov a biruit pentru că a fost hotărât și stăruitor.IM 99.1

Toți cei care doresc binecuvântarea lui Dumnezeu, cum a dorit-o Iacov, care se prind de făgăduințe și sunt la fel de serioși și perseverenți ca și el, vor reuși cum a reușit și el. Deoarece mulți așa-ziși credincioși sunt delăsători în lucrurile spirituale, există atât de puțină exersare a adevăratei credințe și atât de puțin din greutatea adevărului se sprijină pe umerii lor. Ei nu pot obține binecuvântarea pentru că nu vor să facă eforturi, să renunțe la eu, să agonizeze înaintea lui Dumnezeu și să se roage mult și stăruitor pentru ea. Acea credință care va rezista în timpul strâmtorării trebuie să fie zilnic exersată acum. Cei care nu depun acum eforturi serioase să exerseze credință perseverentă vor fi cu totul nepregătiți să manifeste acea credință care să-i facă în stare să stea în picioare în ziua necazului.IM 99.2