Despărțirea lui Luther de Roma

Roma era pornită să-l distrugă pe Luther, dar apărarea lui era Dumnezeu. Învățăturile lui se auzeau peste tot: în mănăstiri, în casele oamenilor, în castelele nobililor, în universități și în palatele împăraților. Pretutindeni se ridicau bărbați nobili care să-i susțină eforturile.IM 343.3

Într-un apel către împăratul și nobilimea Germaniei pentru reformarea creștinătății, Luther scria cu privire la papă: “Este un lucru îngrozitor să-l vezi pe omul care se supranumește locțiitorul lui Hristos etalând o splendoare pe care n-o poate egala nici un împărat. Aceasta înseamnă a fi ca Isus cel sărac sau ca Petru cel umil? Se spune că el este domnul lumii! Hristos, însă, al cărui locțiitor se laudă că este, a spus: ‘Împărăția Mea nu este din lumea aceasta.’ Se poate ca stăpânirea unui locțiitor să se extindă dincolo de cea a superiorului lui?”IM 343.4

Iată ce le scria universităților: “Mă tem foarte mult că universitățile se vor dovedi a fi marile porți ale iadului, dacă nu lucrează cu stăruință să explice Sfintele Scripturi și să le întipărească în inima tinerilor. Nu sfătuiesc pe nimeni să-și lase copilul acolo unde Scripturile nu domnesc în mod suprem. Orice instituție în care oamenii nu se ocupă fără încetare de Cuvântul lui Dumnezeu devine coruptă.”IM 344.1

Acest apel a circulat repede prin toată Germania și a exercitat o puternică influență asupra poporului. Întreaga națiune s-a ridicat pentru a se aduna în jurul stindardului reformei. Oponenții lui Luther, arzând de dorința răzbunării, l-au îndemnat pe papă să ia măsuri hotărâte împotriva lui. S-a dat un decret ca învățăturile lui să fie condamnate imediat. Reformatorului și partizanilor lui li s-au dat șaizeci de zile după care, dacă nu retractau, aveau să fie excomunicați.IM 344.2

Când bula papală a ajuns la Luther, el a spus: “O disprețuiesc și o atac ca nelegiuită și falsă.... Hristos Însuși este cel condamnat în ea.... Mă bucur că am de suportat astfel de rău pentru cea mai bună dintre cauze. Deja simt o libertate mai mare în inimă; pentru că știu în sfârșit că papa este anticrist și că tronul lui este chiar tronul lui Satana.”IM 344.3

Dar cuvântul pontifului Romei încă avea putere. Închisoarea, tortura și sabia erau arme puternice pentru a impune supunerea. Totul părea să arate că lucrarea reformatorului se apropia de încheiere. Cei slabi și superstițioși tremurau înaintea decretului papei, iar, în timp ce exista o simpatie generală față de Luther, mulți simțeau că viața era prea scumpă pentru a fi riscată pentru cauza reformei.IM 344.4