Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Istoria Mântuirii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 33 — Vindecarea ologului

    Capitol bazat pe textele din Faptele Apostolilor 3 și 4.

    La scurt timp după coborârea Duhului Sfânt și îndată după un timp petrecut în rugăciune stăruitoare, Petru și Ioan, suindu-se la templu să se închine, au văzut un olog de patruzeci de ani, abătut și lovit de sărăcie, care nu cunoscuse în viață decât durerea și infirmitatea. Acest om nenorocit, dorise demult să meargă la Isus să fie vindecat, dar, fiind neajutorat, a fost îndepărtat din locul unde lucra Marele Medic. Până la urmă, rugămințile lui stăruitoare au determinat pe niște persoane amabile să-l ducă la poarta templului. Când a ajuns acolo, însă, a descoperit că Tămăduitorul în care își pusese toate speranțele fusese dat la o moarte crudă.IM 248.1

    Dezamăgirea lui a stârnit mila celor care știau cât de mult sperase și așteptase să fie vindecat de Isus, așa că îl aduceau în fiecare zi la templu ca trecătorii să fie mișcați și să-i dea câte ceva pentru a-și putea ușura trebuințele prezente. Când au trecut Petru și Ioan, el le-a cerut milostenie. Ucenicii l-au privit cu compasiune. “Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: ‘Uită-te la noi!’ ‘Argint și aur n-am, dar ce am îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!’”IM 248.2

    Chipul bietului om s-a întristat când Petru și-a declarat sărăcia, dar s-a luminat de speranță și credință când ucenicul a continuat să vorbească. “L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu. Tot norodul l-a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta Frumoasă a templului și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.”IM 248.3

    Evreii au fost uimiți că ucenicii puteau face minuni la fel ca Isus. Ei presupuneau că El era mort și se așteptau ca toate aceste manifestări minunate să fi încetat odată cu El. Totuși, iată că omul acesta, care fusese timp de patruzeci de ani un olog neputincios, se bucura acum să-și folosească din plin picioarele, fiind eliberat de durere și fericit să creadă în Isus.IM 249.1

    Apostolii au văzut uimirea poporului și i-au întrebat de ce erau mirați de minunea la care fuseseră martori și-i priveau cu respect și uimire, ca și cum prin propria lor putere ar fi făcut acest lucru. Petru i-a asigurat că vindecarea fusese făcută prin meritele lui Isus din Nazaret, pe care Îl lepădaseră și Îl răstigniseră, dar pe care Dumnezeu Îl înviase a treia zi. “Prin credința în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-L vedeți și-L cunoașteți; credința în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeți cu toții. și acum, fraților, știu că din necunoștință ați făcut așa, ca și mai marii voștri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.”IM 249.2

    După înfăptuirea acestei minuni, oamenii s-au strâns laolaltă în templu. Petru le vorbea într-o parte, iar Ioan în altă parte a templului. Vorbindu-le deschis despre marea crimă a evreilor de a-L respinge și a-L da la moarte pe Prințul vieții, apostolii au fost atenți să nu-i ducă la mânie sau disperare. Petru voia să micșoreze atrocitatea vinei lor atât cât era posibil, admițând că făcuseră totul din neștiință. El le-a declarat că Duhul Sfânt îi chema să se pocăiască de păcatele lor și să fie convertiți; că nu era nici o speranță pentru ei, decât prin harul lui Hristos pe care ei Îl răstigniseră; numai prin credința în El le puteau fi șterse păcatele, cu sângele Lui.IM 249.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents