Capitolul 49 — Nereușita de a înainta

Reforma nu s-a încheiat cu Luther, așa cum cred mulți. Ea va fi continuată până la încheierea istoriei acestei lumi. Luther a avut de făcut o mare lucrare: aceea de a reflecta și asupra altora lumina care Dumnezeu îngăduise să strălucească asupra lui; totuși el nu a primit toată lumina ce avea să fie dată lumii. Din timpul lui și până astăzi, a strălucit continuu lumină nouă asupra Scripturilor și au fost mereu descoperite adevăruri noi.IM 353.1

Luther, împreună cu colaboratorii lui, a îndeplinit o lucrare nobilă pentru Dumnezeu; dar, deoarece ei veneau din biserica romană ale cărei doctrine le crezuseră și le apăraseră cândva, nu era de așteptat ca ei să discearnă toate aceste rătăciri. Lucrarea lor a fost aceea de a rupe cătușele Romei și de a da lumii Biblia; totuși existau adevăruri importante pe care ei nu au reușit să le descopere și rătăciri grave la care ei nu au renunțat. Cei mai mulți dintre ei au continuat să țină duminica, împreună cu celelalte sărbători papale. Este adevărat că ei nu priveau la această zi ca având autoritate divină, dar credeau că ar trebui ținută ca o zi de închinare general acceptată. Oricum, între ei erau unii care au onorat Sabatul poruncii a patra. Un loc de cinste între reformatorii bisericii ar trebui dat acelora care au stat în apărarea unui adevăr în general ignorat chiar de protestanți — acelora care au susținut validitatea poruncii a patra și caracterul obligatoriu al Sabatului biblic. Când Reforma a dat la o parte întunericul ce apăsase asupra întregii creștinătăți, în multe țări au fost aduși la lumină păzitori ai Sabatului.IM 353.2

Cei care au primit marile binecuvântări ale Reformei nu au mers înainte pe calea pe care pornise în mod atât de nobil Luther. Câțiva bărbați credincioși s-au ridicat din când în când ca să proclame un nou adevăr și să arate rătăcirile nutrite timp îndelungat, dar majoritatea, ca și evreii din timpul Domnului Hristos sau ca papistașii din timpul lui Luther, se mulțumea să creadă cum crezuseră și părinții lor și să trăiască la fel cum trăiseră ei. Din cauza aceasta, religia a degenerat iarăși în formalism. Au fost păstrate și nutrite rătăciri și superstiții care ar fi fost aruncate la o parte dacă biserica ar fi continuat să meargă în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Spiritul inspirat de Reformă s-a stins astfel în mod treptat, până când în bisericile protestante nevoia de reformă a ajuns aproape tot atât de mare ca nevoia de reformă în biserica romană din timpul lui Luther. Exista aceeași somnolență spirituală, același respect față de părerile oamenilor, același spirit lumesc și aceeași înlocuire a învățăturilor Cuvântului lui Dumnezeu cu teorii omenești. Sub masca religiei se cultivau mândria și extravaganța. Bisericile au ajuns corupte din cauza alipirii de lume. În felul acesta, principiile mărețe pentru care trudiseră și suferiseră atât de mult Luther și colaboratorii săi, au fost degradate.IM 354.1

Când Satana a văzut că nu reușise să zdrobească adevărul prin persecuție, a recurs din nou la același plan al compromisului ce dusese la marea apostazie și la formarea bisericii Romei. El i-a influențat pe creștini să se unească de data aceasta nu cu păgânii, ci cu aceia care, prin închinarea la dumnezeul acestei lumi, se dovedeau la fel de idolatri.IM 354.2

Satana nu mai putea ține Biblia departe de oameni. Ea fusese pusă la îndemâna tuturor. El, însă, a condus mii de oameni să accepte interpretări false și teorii nesănătoase, fără a cerceta Scripturile pentru a învăța adevărul ei înșiși. El a stricat învățăturile Bibliei, iar tradițiile ce aveau să distrugă milioane de oameni prindeau rădăcini adânci. Biserica susținea și apăra aceste tradiții, în loc să lupte pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna. În timp ce erau cu totul inconștiente de situația lor și de primejdia în care se aflau biserica și lumea se apropiau cu repeziciune de perioada cea mai solemnă și mai importantă din istoria pământului: perioada revelării Fiului omului.IM 355.1