La bara judecății

Întreaga lume nelegiuită este aliniată la bara de judecată a lui Dumnezeu, sub acuzația de înaltă trădare împotriva guvernării cerului. Ei nu au pe nimeni să le apere cauza; sunt fără scuză; și este pronunțată sentința morții veșnice în dreptul lor.IM 425.1

Acum le este tuturor clar că plata păcatului nu este independența nobilă și viața veșnică, ci robia, ruina și moartea. Cei răi văd ce au pierdut prin viața lor de răzvrătire. Ei au disprețuit greutatea veșnică de slavă atunci când le-a fost oferită, dar cât de mult o doresc acum! Sufletul pierdut strigă: “Aș fi putut avea toate acestea, dar am ales să le îndepărtez. O, ce nebunie ciudată! Am schimbat pacea, fericirea și onoarea pe ticăloșie, rușine și disperare.” Toți văd că excluderea lor din cer este dreaptă. În viața lor, ei au declarat: Nu vrem ca acest Isus să împărățească peste noi!IM 425.2

Ca vrăjiți, cei răi privesc la încoronarea Fiului lui Dumnezeu. Văd în mâinile Sale tablele Legii divine, principii pe care ei le-au disprețuit și călcat. Sunt martori la izbucnirea de uimire, extaz și adorare a izbăviților. Când acordurile muzicii se înalță peste mulțimile din afara cetății, toți exclamă într-un glas: “Minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al sfinților!” (Apocalipsa 15, 3) și, căzând la pământ în prosternare, se închină Prințului vieții.IM 425.3