Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Istoria Mântuirii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Prea târziu! Prea târziu!

    Apoi L-am văzut pe Isus punându-și deoparte hainele preoțești și îmbrăcându-se cu veșmintele Lui împărătești. Pe cap avea multe coroane, una în alta. Înconjurat de oastea îngerească, a părăsit cerul. Plăgile cădeau asupra locuitorilor pământului. Unii Îl acuzau și-L blestemau pe Dumnezeu. Alții se grăbeau către poporul lui Dumnezeu și-l implorau să-i învețe cum să scape de judecățile Sale. Dar sfinții nu mai aveau nimic pentru ei. Ultima lacrimă pentru păcătoși fusese vărsată, ultima rugăciune în agonie fusese oferită, ultima povară purtată, ultima avertizare dată. Glasul dulce al harului nu avea să-i mai invite. Atunci când sfinții și cerul întreg fuseseră interesați de salvarea lor, ei înșiși nu fuseseră interesați. Viața și moartea le fuseseră puse înainte. Mulți doreau viața, dar nu au făcut nici un efort ca s-o obțină. Nu au ales viața, iar acum nu mai exista sânge ispășitor care să-l curețe pe vinovat și nici un Mântuitor plin de îndurare care să pledeze pentru ei strigând: “Cruță-l, mai cruță-l puțin pe păcătos.” Cerul întreg se unise cu Isus la auzul cuvintelor grozave: “S-a sfârșit.” Planul de Mântuire fusese adus la îndeplinire, dar puțini aleseseră să-l accepte. Pe măsură ce vocea dulce a harului se stingea, pe cei răi îi cuprindeau frica și groaza. Cu o claritate înfricoșătoare, ei au auzit cuvintele: “Prea târziu! Prea târziu!”IM 404.1

    Cei care nu prețuiseră Cuvântul lui Dumnezeu se grăbeau încoace și încolo, rătăcind de la o mare la alta și de la miazănoapte la răsărit în căutarea lui. Îngerul a zis: “Nu-l vor găsi. În țară este o foamete; nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci după auzirea cuvintelor Domnului. Ce n-ar da ei pentru un cuvânt de aprobare din partea lui Dumnezeu! Dar nu; trebuie să flămânzească și să înseteze mai departe. Zi de zi au neglijat mântuirea, prețuind bogățiile și plăcerile pământești mai presus de orice comoară sau îndemn ceresc. Ei L-au respins pe Isus și i-au disprețuit pe sfinții Lui. Cei necurați trebuie să rămână necurați pe veci.”IM 404.2

    Pe când sufereau efectele plăgilor, mulți dintre cei răi s-au înfuriat teribil. Era o priveliște de agonie înfiorătoare. Părinții își ocărau cu amărăciune copiii și copiii, părinții, frații, surorile și surorile, frații. Din toate părțile se auzeau strigăte puternice și tânguitoare: “Tu ai fost acela care m-ai împiedicat să primesc adevărul, care m-ar fi salvat de ceasul acesta îngrozitor!” Poporul se întorcea cu ură înverșunată împotriva păstorilor lor și le reproșa: “Voi nu ne-ați avertizat! Ne-ați spus că toată lumea avea să fie convertită și ați strigat: Pace, pace, ca să liniștiți orice temere care apărea. Nu ne-ați spus despre ceasul acesta, iar despre cei care ne avertizau spuneați că erau oameni răi și fanatici ce voiau să ne piardă.” Am văzut că păstorii aceștia nu au scăpat de mânia lui Dumnezeu. Suferința lor era de zece ori mai mare decât a poporului lor.IM 405.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents