Eliberat de un înger

În această ultimă noapte înainte de execuția lui, un înger puternic trimis de cer, a coborât să-L scape pe Petru. Porțile cele tari, care-l țineau închis pe sfântul lui Dumnezeu, se deschid fără ajutorul vreunei mâini omenești. Îngerul Celui Prea Înalt intră, iar ele se închid din nou fără zgomot în urma lui. El intră în celula săpată în piatră și îl găsește pe Petru dormind somnul binecuvântat și plin de pace al nevinovăției și încrederii totale în Dumnezeu, în timp ce se află legat între două gărzi puternice. Lumina care-l înconjoară pe înger luminează închisoarea, dar nu-l trezește pe apostol. El are odihna care înviorează și reface și care vine dintr-o conștiință împăcată.IM 294.2

Petru nu se trezește decât atunci când simte atingerea mâinii îngerului și-i aude glasul spunând: “Scoală-te, iute!” El vede celula, care niciodată nu fusese binecuvântată de o rază de soare, luminată de lumina cerului și un înger plin de slavă stând înaintea lui. Petru ascultă în mod mecanic de vocea îngerului. Când își ridică mâinile, vede că lanțurile i-au fost rupte. Din nou se aude glasul îngerului: “Încinge-te și leagă-ți încălțămintele.”IM 295.1

Petru se supune iarăși mecanic, ținându-și privirea uluită ațintită asupra acestui vizitator ceresc, crezând că visează sau că se află în viziune. Soldații înarmați sunt nemișcați, ca niște statui de marmură, în timp ce îngerul poruncește: “Îmbracă-te cu haina și vino după mine.” Apoi ființa cerească se îndreaptă spre ușă, iar Petru, de obicei vorbăreț, îl urmează mut de uimire. Pășesc peste gărzile nemișcate și ajung la ușa încuiată cu bare și lacăte grele, care se deschide singură și se închide repede la loc. În acest timp, gărzile dinăuntru, precum și cele de afară, stau nemișcate la posturile lor.IM 295.2

Ei ajung la a doua ușă, care este păzită la fel, în interior și în exterior. Aceasta se deschide la fel ca și prima, fără a-i scârțâi balamalele sau a-i zăngăni zăvoarele de fier. După ce ies, ușa se închide la fel, fără nici un sunet. Trec și de a treia poartă în același chip și, în sfârșit, se află afară, în stradă. Nu este rostit nici un cuvânt; nu se aude nici un zgomot de pași; îngerul alunecă ușor înainte, înconjurat de o lumină orbitoare, iar Petru își urmează vrăjit eliberatorul, crezându-se în vis. Ei străbat astfel o uliță după alta, apoi, misiunea îngerului fiind îndeplinită, acesta dispare dintr-o dată.IM 295.3

După ce lumina cerească s-a stins, Petru a rămas în întuneric dens. Acesta părea să se risipească treptat, pe măsură ce ochii lui se obișnuiau cu el. Aflându-se singur pe ulița liniștită, cu aerul rece al nopții peste fruntea lui, Petru a realizat că ceea ce i se întâmplase nu fusese un vis sau o viziune. Era liber, într-o parte cunoscută a cetății; recunoștea locul, pe care îl frecventase adesea și pe unde se aștepta să treacă pentru ultima oară în acea dimineață în drum spre locul execuției. A încercat să recapituleze evenimentele ultimelor câteva minute. și-a amintit că adormise legat între doi soldați, cu sandalele și haina scoase. S-a verificat și a văzut că era îmbrăcat și încins.IM 296.1

Încheieturile mâinilor, umflate din cauza fierului nemilos, erau fără cătușe, iar Petru și-a dat seama că libertatea lui nu era o iluzie, ci o realitate binecuvântată. În dimineața aceea ar fi urmat să fie condus să moară, dar iată că un înger îl salvase din închisoare și de la moarte. “Când și-a venit Petru în fire, a zis: ‘Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu.’”IM 296.2