Capitolul 47 — Luther și marea reformă

În fruntea celor chemați să conducă biserica din întunericul papalității la lumina unei credințe mai curate stă Martin Luther. Plin de zel, înflăcărat și evlavios, necunoscând nici o altă frică decât frica de Dumnezeu și nerecunoscând nici o altă temelie pentru credința creștină decât Sfintele Scripturi, Martin Luther a fost omul timpului său. Prin el, Dumnezeu a îndeplinit o lucrare mare pentru reformarea bisericii și pentru iluminarea lumii.IM 340.1

Într-o zi, în timp ce examina cărțile din biblioteca universității, Luther a descoperit o Biblie în limba latină. El mai auzise înainte fragmente din Evanghelii și epistole la serviciile divine și credea că acestea erau întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Pentru prima dată vedea acum Biblia întreagă. Cu un amestec de uimire și teamă întorcea paginile sacre; cu inima palpitând de emoție, citea cuvintele vieții, oprindu-se din când în când să exclame: “O, dacă Dumnezeu mi-ar da și mie o astfel de carte!” Îngerii cerului erau lângă el și raze de lumină de la tronul lui Dumnezeu descopereau înțelegerii sale comorile adevărului. El se temuse întotdeauna să nu-L ofenseze pe Dumnezeu, dar acum, ca niciodată mai înainte, l-a luat în stăpânire convingerea profundă a condiției lui de păcătos. O dorință fierbinte de a fi eliberat de păcat și de a găsi pacea cu Dumnezeu l-a determinat până la urmă să intre într-o mănăstire și să se dedice vieții monastice.IM 340.2

Luther folosea pentru studiu orice clipă liberă, după îndeplinirea datoriilor zilnice, lipsindu-se de somn și renunțând chiar și la timpul petrecut cu mesele lui umile. Cea mai mare plăcere a lui era studiul Cuvântului lui Dumnezeu. El găsise o Biblie prinsă cu un lanț de peretele mănăstirii și se ducea adesea s-o citească.IM 341.1

Luther a fost hirotonit preot și chemat de la mănăstire să predea ca profesor la universitatea din Wittenberg. Aici s-a ocupat de studiul Scripturilor în limbile originale. A început să predea Biblia, iar cartea Psalmilor, Evangheliile și epistolele au fost deschise înțelegerii mulțimilor de ascultători încântați. El era tare în Scripturi și harul lui Dumnezeu era asupra lui. Elocvența sa îi captiva pe ascultători. Claritatea și puterea cu care prezenta adevărul îi convingea, iar râvna lui le atingea inimile.IM 341.2