Norul călăuzitor

Domnul i-a condus pe israeliți în toate călătoriile lor prin pustiu. Când era spre binele poporului și spre slava lui Dumnezeu ca ei să-și întindă corturile într-un anumit loc și să rămână acolo, Dumnezeu le arăta voia Lui prin faptul că stâlpul de nor se lăsa în jos, chiar deasupra tabernacolului. Rămânea acolo până când Domnul voia ca ei să pornească din nou la drum. Atunci, norul de slavă se ridica deasupra tabernacolului, iar ei își reîncepeau călătoria.IM 156.3

În tot timpul călătoriilor, ei respectau o desăvârșită ordine. Fiecare seminție purta un stindard cu semnul casei tatălui lor pe el și avea poruncă să-și întindă corturile lângă propriul stindard. Când călătoreau, semințiile mărșăluiau în ordine, fiecare sub stindardul său. Când se opreau să se odihnească, se înălța cortul întâlnirii, apoi, în jurul lui și la distanță de el, semințiile își așezau corturile în ordine, exact în poziția pe care o poruncise Dumnezeu.IM 157.1

Când poporul călătorea, chivotul legământului era purtat înaintea lor. “Când pornea chivotul, Moise zicea: ‘Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăștie vrăjmașii Tăi și să fugă dinaintea feței Tale cei ce Te urăsc!’ Iar când îl așezau, zicea: ‘Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel.’”IM 157.2