Proclamarea Legii lui Dumnezeu

După ce le-a dat asemenea dovezi ale puterii Sale, Domnul le-a spus cine era El. “Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.” Același Dumnezeu care și-a manifestat puterea în mijlocul egiptenilor Își proclama acum Legea:IM 140.2

“Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.IM 140.3

Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și al patrulea neam al celor ce Mă urăsc; și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.IM 140.4

Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.IM 140.5

Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.IM 140.6

Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.IM 141.1

Să nu ucizi.IM 141.2

Să nu comiți adulter.IM 141.3

Să nu furi.IM 141.4

Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.IM 141.5

Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”IM 141.6

Primele două porunci rostite de Iehova sunt norme împotriva idolatriei care, dacă ar fi practicată, i-ar conduce pe oameni departe în păcat și răzvrătire, având ca rezultat aducerea de jertfe omenești. Dumnezeu voia să-i păzească până și de cea mai mică apropiere de astfel de urâciuni. Primele patru porunci au fost date ca să le arate oamenilor datoria lor față de Dumnezeu. A patra este veriga de legătură dintre atotputernicul Dumnezeu și om. Sabatul a fost dat special pentru beneficiul oamenilor și pentru onoarea lui Dumnezeu. Ultimele șase precepte arată datoria omului față de aproapele lui.IM 141.7

Sabatul trebuia să fie un semn veșnic între Dumnezeu și poporul Lui. El avea să fie un semn în felul următor: toți cei care păzeau Sabatul arătau prin aceasta că erau închinătorii viului Dumnezeu, Creatorul cerurilor și al pământului. Sabatul trebuia să fie un semn între Dumnezeu și poporul Său, cât timp El avea un popor pe pământ.IM 141.8

“Tot poporul auzea tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare. Ei au zis lui Moise: ‘Vorbește-ne tu însuți și te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.’ Moise a zis poporului: ‘Nu vă spăimântați; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.’IM 142.1

Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu. Domnul a zis lui Moise: ‘Așa să vorbești copiilor lui Israel: Ați văzut că v-am vorbit din ceruri.’” Prezența maiestuoasă a lui Dumnezeu la Sinai, freamătul pământului datorită prezenței Sale, tunetele și fulgerele înfricoșătoare ce au însoțit această vizită a lui Dumnezeu, i-au impresionat pe oameni cu frică și venerație față de maiestatea Lui sacră într-o așa măsură, încât ei s-au retras în mod instinctiv din prezența grozavă a lui Dumnezeu, ca nu cumva să nu poată să suporte slava Lui.IM 142.2