Capitolul 62 — Răsplata sfinților

Apoi am văzut un foarte mare număr de îngeri aducând din cetate cununi strălucitoare — o cunună pentru fiecare sfânt, cu numele lui scris pe ea. Când Isus a cerut cununile, îngerii I le-au adus și, cu mâna Sa dreaptă, iubitul Domn Isus le-a așezat pe capul sfinților. În același fel, îngerii au adus harpele, iar Isus le-a dat de asemenea sfinților. Îngerii comandanți au dat mai întâi tonul și atunci toate glasurile s-au înălțat în laude recunoscătoare și pline de bucurie. Fiecare mână atingea cu măiestrie coardele harpei, făcând să răsune o muzică melodioasă, în acorduri bogate și desăvârșite.IM 413.1

L-am văzut apoi pe Isus conducându-i pe cei răscumpărați spre poarta cetății. El a pus mâna pe poartă, a deschis-o și le-a spus popoarelor care păziseră adevărul să intre. În cetate era tot ce putea să încânte ochiul. Peste tot vedeau slavă din abundență. Apoi, Domnul Isus a privit la sfinții Lui răscumpărați; fețele lor radiau de slavă. Când și-a îndreptat privirile iubitoare asupra lor, le-a spus cu vocea Sa muzicală bogată: „Văd truda sufletului Meu și sunt mulțumit. Această slavă bogată este a voastră ca să vă bucurați veșnic de ea. Întristările voastre s-au sfârșit. Nu va mai fi moarte, nici întristare, nici plâns și nici vreo durere.” Am văzut oștirea răscumpăraților aruncându-și cununile strălucitoare la picioarele lui Isus, apoi, în timp ce mâna Lui iubitoare le ridica de jos, ei își atingeau harpele de aur și umpleau tot cerul cu muzica lor bogată și cu cântări pentru Miel.IM 413.2

L-am văzut apoi pe Isus conducându-și poporul la pomul vieții și I-am auzit iarăși glasul plăcut, mai bogat decât orice muzică auzită vreodată de vreo ureche muritoare, zicând: „Frunzele acestui pom sunt pentru vindecarea neamurilor. Mâncați toți din el.” În pom erau fructe foarte frumoase, din care sfinții puteau să ia după dorință. În cetate se afla un tron foarte slăvit, din care curgea un râu curat cu apa vieții, limpede ca și cristalul. De fiecare parte a acestui râu se afla pomul vieții și pe malurile lui erau alți pomi frumoși cu fructe bune de mâncat.IM 414.1

Limbajul este întrutotul mult prea slab pentru a încerca o descriere a cerului. Când priveliștea se înalță în fața mea, sunt pierdută în uimire. Transportată de splendoarea neîntrecută și de slava minunată, las tocul jos și exclam: „O, ce iubire! Ce iubire minunată!” Limbajul cel mai înalt nu reușește să descrie slava cerului sau adâncimile fără seamăn ale iubirii Mântuitorului.IM 414.2