Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Istoria Mântuirii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Luther înaintea conciliului

    Până la urmă Luther a stat înaintea conciliului. Împăratul era așezat pe tron și înconjurat de personajele ilustre ale imperiului. Niciodată nu se mai înfățișase vreun om în prezența unei adunări mai impunătoare decât aceea înaintea căreia Luther trebuia să răspundă pentru credința lui.IM 347.1

    Însăși apariția lui la această adunare a fost o biruință remarcabilă a adevărului. Ca un om pe care papa îl condamnase să fie totuși judecat și de un alt tribunal era, de fapt, o negare a autorității supreme a pontifului. Reformatorului, osândit de papă și exclus de la părtășia cu oamenii, i s-a asigurat protecție și i s-a oferit să fie ascultat de către cei mai înalți demnitari ai națiunii. Roma îi poruncise să tacă, dar el era gata să vorbească în prezența a mii de oameni din toate părțile lumii creștine. Calm și plin de pace, totuși foarte curajos și nobil, el a stat ca martor al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor de seamă ai pământului. Luther a răspuns pe un ton blând și umil, fără violență sau patimă. Comportamentul lui a fost modest și plin de respect; totuși el a manifestat o încredere și o bucurie ce au surprins adunarea.IM 347.2

    Cei care și-au închis cu încăpățânare ochii față de lumină și s-au hotărât să nu se lase convinși de adevăr s-au înfuriat din cauza cuvintelor pline de putere ale lui Luther. Când acesta a terminat de vorbit, purtătorul de cuvânt al Dietei a spus cu mânie: “Nu ai răspuns la întrebarea ce ți-a fost pusă.... Ți se cere să dai un răspuns clar și precis.... Vrei sau nu vrei să retractezi?”IM 347.3

    Reformatorul a răspuns: “Întrucât maiestatea voastră serenisimă și înălțimile voastre cer de la mine un răspuns clar, simplu și precis, iată răspunsul meu: Nu-mi pot supune credința nici papei, nici conciliilor, pentru că e clar ca lumina zilei că ei au greșit adesea și s-au contrazis unii pe alții. Dacă nu sunt convins de mărturia Scripturii sau de raționamentele cele mai lămurite, dacă nu sunt înduplecat prin pasajele pe care le-am citat, ca astfel conștiința mea să se lase condusă de Cuvântul lui Dumnezeu, nu pot și nu vreau să retractez, deoarece un creștin nu este în siguranță dacă vorbește împotriva conștiinței lui. Aici stau și nu pot face altfel; Dumnezeu să-mi ajute. Amin.”IM 347.4

    Așa a stat acest om neprihănit pe temelia sigură a Cuvântului lui Dumnezeu. Lumina cerului strălucea pe fața lui. Măreția și curăția caracterului său, pacea și bucuria inimii au fost vizibile înaintea tuturor, în timp ce el mărturisea împotriva puterii erorii și în favoarea superiorității acelei credințe care biruie lumea.IM 348.1

    Neclintit ca o stâncă a stat Luther, în timp ce valurile cele mai furioase ale puterii lumești loveau asupra lui fără să-i facă vreun rău. Simpla putere a cuvintelor lui, atitudinea sa neînfricată, ochii calmi și grăitori și fermitatea neschimbătoare exprimată în fiecare cuvânt și faptă au făcut o impresie profundă asupra adunării. Era evident că nu putea fi determinat să se supună mandatului Romei, nici prin promisiuni, nici prin amenințări.IM 348.2

    Hristos a vorbit prin mărturia lui Luther cu o măreție și putere ce le-a insuflat teamă și uimire la data aceea, atât prietenilor, cât și dușmanilor. Spiritul lui Dumnezeu a fost prezent la acel conciliu, impresionând inima conducătorilor imperiului. Câțiva dintre prinți au recunoscut în mod deschis justețea cauzei lui Luther. Mulți au fost convinși de adevăr, dar impresiile făcute asupra unora n-au fost de durată. A mai fost și o altă categorie de oameni, care nu și-a exprimat atunci convingerile, dar care, cercetând Scripturile pentru ei înșiși, după un timp au stat cu îndrăzneală de partea Reformei.IM 348.3

    Electorul Frederick așteptase cu nerăbdare ca Luther să se înfățișeze înaintea Dietei și, cu emoție profundă, i-a ascultat cuvântarea. El s-a bucurat de curajul, hotărârea și stăpânirea de sine a doctorului și se mândrea că era protectorul acestuia. A pus în contrast părțile implicate în dispută și a văzut că înțelepciunea papilor, împăraților și prelaților fusese redusă la zero de puterea adevărului. Papalitatea a suferit o înfrângere ce avea să fie resimțită în toate popoarele și în toate timpurile după aceea.IM 349.1

    Dacă reformatorul ar fi cedat într-un singur punct, Satana și oștirile sale ar fi câștigat o mare victorie; însă fermitatea lui neclintită a fost mijlocul de emancipare a bisericii și de începere a unei ere noi mai bune. Influența acestui bărbat, care a îndrăznit să gândească și să acționeze pe cont propriu în chestiuni religioase, avea să afecteze biserica și lumea nu doar pe timpul său, ci în timpul tuturor generațiilor viitoare. Hotărârea și credincioșia lui îi va întări, până la sfârșitul timpului, pe toți cei care vor trece prin experiențe asemănătoare. Puterea și maiestatea lui Dumnezeu au stat mai presus de sfatul oamenilor și mai presus de puterea lui Satana.IM 349.2

    Am văzut că Luther era înflăcărat, zelos, îndrăzneț și neînfricat, atunci când mustra păcatul și apăra adevărul. Nu-i păsa de oamenii răi sau de demoni; știa că avea cu el pe Unul mai puternic decât toți aceștia. Luther avea zel, curaj și îndrăzneală, iar uneori se afla în primejdia de a merge la extreme. Dumnezeu, însă, l-a ridicat pe Melanchton, care avea un caracter exact opus, ca să-l ajute pe Luther să ducă mai departe lucrarea de Reformă. Melanchton era timid, temător, precaut și avea o mare răbdare. El era mult iubit de Dumnezeu. Cunoștea foarte bine Scripturile și poseda o putere de judecată și o înțelepciune extraordinare. Dragostea lui pentru cauza lui Dumnezeu era egală cu a lui Luther. Domnul le-a legat inimile; erau prieteni nedespărțiți. Luther îi era de mare ajutor lui Melanchton când acesta era în pericol de a fi fricos sau încet, iar Melanchton la rândul lui îi era de mare ajutor lui Luther când acesta era în primejdie de a acționa pripit.IM 349.3

    Prevederea lui Melanchton a evitat adesea necazul ce ar fi venit asupra lucrării, dacă aceasta ar fi fost lăsată doar pe seama lui Luther; și de multe ori lucrarea n-ar fi fost împinsă înainte, dacă ar fi fost lăsată numai pe seama lui Melanchton. Mi s-a arătat înțelepciunea lui Dumnezeu în alegerea acestor doi bărbați pentru a duce înainte lucrarea de Reformă.IM 350.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents