Retragerea celor credincioși

După o luptă lungă și aspră, cei câțiva credincioși s-au hotărât să rupă toate legăturile cu biserica apostată, dacă ea continua să refuze să se elibereze de falsuri și de idolatrie. Ei au văzut că separarea era o necesitate absolută, dacă voiau să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu îndrăzneau să tolereze greșeli fatale sufletelor lor și să dea un exemplu ce ar fi primejduit credința copiilor lor și a copiilor copiilor lor. Pentru a asigura pacea și unitatea erau gata să facă orice concesie compatibilă cu credincioșia față de Dumnezeu; dar simțeau că pacea ar fi plătită prea scump, dacă prețul ar fi sacrificarea principiilor. Dacă unitatea putea fi asigurată numai prin compromiterea adevărului și neprihănirii, atunci să existe deosebire și chiar război. Ar fi spre binele bisericii și al lumii ca principiile care impulsionau acele suflete statornice să reînvie în inima celor care se declară poporul lui Dumnezeu.IM 324.2

Apostolul Pavel spune că “toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți.” 2 Timotei 3, 12. Cum se face, însă că în mare măsură, persecuția pare că doarme? Singurul motiv este că biserica s-a conformat standardelor lumii, de aceea nu trezește nici o opoziție. Religia zilelor noastre nu are caracterul curat și sfânt ce caracteriza credința creștină din zilele Domnului Hristos și ale apostolilor. Creștinismul pare să se bucure de așa multă popularitate în lume numai și numai datorită spiritului de compromis cu păcatul, datorită faptului că marile adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt privite cu atâta indiferență, din cauză că există atât de puțină evlavie vitală în biserică. Să reînvie credința și puterea bisericii primare și atunci va reînvia și spiritul prigoanei, iar focurile persecuției se vor aprinde din nou.IM 324.3