Din prigonitor, apostol

Pavel a fost botezat de Anania în râul Damascului. Apoi a mâncat și a fost întărit. Îndată a început să-L predice pe Isus credincioșilor din oraș, aceiași pe care, la plecarea din Ierusalim, plănuise să-i nimicească. El mai învăța în sinagogi că Isus, care fusese dat la moarte, era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Argumentele aduse de el din profeții erau atât de convingătoare, iar eforturile lui erau însoțite de puterea lui Dumnezeu în așa măsură, încât evreii care se opuneau erau încurcați și neînstare să-i răspundă. Educația rabinică și fariseică a lui Pavel avea să fie folosită acum cu succes în predicarea Evangheliei și în susținerea cauzei pe care altădată depusese toate eforturile s-o distrugă.IM 273.2

Evreii erau cu totul surprinși și încurcați de convertirea lui Pavel. Ei cunoșteau poziția lui la Ierusalim și știau scopul principal pentru care plecase la Damasc, precum și că era înarmat cu o însărcinare din partea marelui preot, care îl autoriza să-i aresteze pe cei care credeau în Isus și să-i trimită la Ierusalim; cu toate acestea, îl vedeau acum predicând Evanghelia lui Isus, întărindu-i pe cei care erau deja ucenici ai acestei Evanghelii și convertind mereu noi persoane la credința împotriva căreia luptase cândva atât de zelos. Pavel le demonstra tuturor care-l ascultau că își schimbase credința nu din impuls sau din fanatism, ci datorită dovezilor copleșitoare.IM 274.1

Pe măsură ce lucra în sinagogi, credința i se întărea; zelul lui în a susține faptul că Isus era Fiul lui Dumnezeu a crescut în fața opoziției înverșunate a evreilor. El nu a putut rămâne multă vreme în Damasc, deoarece evreii, după ce și-au revenit din uimirea pricinuită de convertirea lui minunată și de lucrarea lui ulterioară, au respins cu hotărâre dovezile copleșitoare aduse în favoarea doctrinei Domnului Hristos. Mirarea lor față de convertirea lui Pavel s-a transformat într-o ură intensă împotriva lui, asemănătoare cu cea pe care o manifestaseră împotriva Domnului Isus.IM 274.2