Capitolul 21 — Păcatul lui Moise

Capitol bazat pe textele din Numeri 20.

Adunarea copiilor lui Israel a fost adusă din nou în pustie, exact în locul unde Dumnezeu îi pusese la probă curând după ieșirea din Egipt. Domnul le scosese apă din stâncă și această apă a continuat să curgă până când ei aproape au ajuns încă o dată stânca aceea. Atunci Domnul a făcut ca șuvoiul să se oprească, pentru a-și încerca iarăși poporul, să vadă dacă vor trece testul credinței lor sau vor murmura din nou împotriva Lui.IM 164.1

Când evreii au însetat și n-au puteau găsi apă, au devenit nerăbdători și nu și-au amintit de puterea lui Dumnezeu care, cu aproape patruzeci de ani mai înainte, le scosese apă din stâncă. În loc de a se încrede în Dumnezeu, ei s-au plâns de Moise și Aaron și le-au spus: “Ce bine ar fi fost să fi murit noi, când au murit frații noștri înaintea Domnului!” Aceasta înseamnă că ei doreau să fi fost printre cei distruși de plagă, în răzvrătirea lui Core, Datan și Abiram.IM 164.2

Ei întrebau cu mânie: “Pentru ce ați adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea și noi și vitele noastre? Pentru ce ne-ați scos din Egipt și ne-ați adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viță, nici rodiu, nici apă de băut?”IM 164.3

“Moise și Aaron au plecat de la adunare și s-au dus la ușa cortului întâlnirii. Au căzut cu fața la pământ și li s-a arătat slava Domnului. Domnul a vorbit lui Moise și i-a zis: ‘Ia toiagul și cheamă adunarea, tu și fratele tău Aaron. Să vorbiți stâncii acesteia în fața lor și ea vă va da apă. Să le dați astfel apă din stâncă și să adăpi adunarea și vitele lor.’ Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.”IM 165.1