Capitolul 59 — Închiderea harului

Mi s-a arătat timpul încheierii soliei îngerului al treilea. Puterea lui Dumnezeu fusese asupra poporului Lui, care își îndeplinise lucrarea și se pregătise pentru ceasul încercării ce-i stătea în față. El primise ploaia târzie sau reînviorarea de la fața Domnului, iar mărturia vie reînviase. Pretutindeni răsunase ultima mare avertizare, tulburându-i și înfuriindu-i pe locuitorii pământului care nu voiau să primească solia.IM 402.1

Am văzut îngerii grăbindu-se încoace și încolo în cer. Un înger cu o călimară la brâu s-a întors de pe pământ și I-a raportat lui Isus că și-a terminat lucrarea și că sfinții erau numărați și sigilați. L-am văzut apoi pe Domnul Isus, care slujea înaintea chivotului ce conținea cele Zece Porunci, aruncând jos cădelnița. Apoi și-a ridicat mâinile și a zis cu glas tare: “S-a sfârșit”. Toți îngerii și-au scos coroanele când Isus a făcut solemna declarație: “Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. și cine este sfânt să se sfințească și mai departe!” Apocalipsa 22, 11.IM 402.2

Fiecare caz fusese hotărât pentru viață sau pentru moarte. În timp ce Domnul Isus slujea în sanctuar, judecata neprihăniților morți și apoi a celor vii continuase. Hristos și-a primit împărăția, căci făcuse ispășirea pentru poporul Lui și le ștersese păcatele. Fiii împărăției erau pregătiți. Nunta Mielului a avut loc, iar împărăția și mărirea ei sub cerul întreg au fost date lui Isus și moștenitorilor mântuirii și El avea să domnească în calitate de Împărat al împăraților și Domn al domnilor.IM 402.3

Am auzit sunetul clopoțeilor de pe veșmintele Domnului Isus când a ieșit din sfânta sfintelor și un nor de întuneric i-a acoperit atunci pe locuitorii pământului. Nu mai exista nici un mijlocitor între omul vinovat și un Dumnezeu insultat. Câtă vreme Isus stătuse între Dumnezeu și cei vinovați, oamenii au fost ținuți sub control într-o măsură, dar când El S-a dat la o parte dintre om și Tatăl, această constrângere a fost îndepărtată și Satana a avut stăpânire deplină asupra celor care nu s-au pocăit până la sfârșit.IM 403.1

Era imposibil ca plăgile să fie revărsate în timp ce Isus slujea în sanctuar. Dar când lucrarea Sa acolo se încheie și mijlocirea Lui încetează, nu mai există nimic care să oprească mânia lui Dumnezeu, iar aceasta izbucnește cu furie asupra capului neadăpostit al păcătosului vinovat, care a disprețuit mântuirea și a urât mustrarea. În acel timp înfricoșător, după încheierea mijlocirii Domnului Isus, sfinții trăiau în fața unui Dumnezeu sfânt fără mijlocitor. Fiecare caz fusese hotărât, fiecare piatră prețioasă numărată. Isus a întârziat o clipă în curtea de afară a sanctuarului ceresc, iar păcatele mărturisite în timp ce El Se aflase în sfânta sfintelor au fost așezate asupra lui Satana, generatorul păcatului, care trebuie să sufere pedeapsa pentru ele. [Notă: Această suferință a lui Satana nu este nicidecum o ispășire a vinei altuia. Așa cum s-a arătat anterior, “Fărădelegea omului a fost așezată asupra Domnului Hristos, înlocuitorul și garantul omului.” (Vezi p. 174). După ce aceia care au primit jertfa lui Hristos au fost răscumpărați, desigur că este drept ca Satana, generatorul păcatului, să sufere pedeapsa finală. “Când în sanctuarul ceresc s-a încheiat lucrarea de ispășire, atunci, în prezența lui Dumnezeu, a îngerilor cerești și a celor răscumpărați, păcatele poporului lui Dumnezeu vor fi puse asupra lui Satana; el va fi declarat vinovat de tot răul pe care i-a determinat să-l facă.” Marea luptă, 658. — Compilatorii.]IM 403.2