Capitolul 50 — Prima solie îngerească

Profeția primei solii îngerești, prezentată în Apocalipsa 14, și-a găsit împlinirea în mișcarea adventă din anii 1840 — 1844. Atât în Europa cât și în America, bărbați ai credinței și rugăciunii au fost profund mișcați în timp ce acordau atenție profețiilor și, urmărind Rapoartele Inspirate, au găsit dovezi convingătoare că sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. Duhul lui Dumnezeu i-a îndemnat pe slujitorii Lui să dea avertizarea. Solia Evangheliei veșnice s-a răspândit peste tot: “Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui.” Apocalipsa 14, 7.IM 356.1

Oriunde pătrundeau misionari, era trimisă vestea bună a revenirii lui Hristos în curând. În diferite țări, s-au găsit grupuri izolate de creștini care, doar prin studiul Scripturilor, ajunseseră la credința că venirea Mântuitorului era aproape. În unele părți ale Europei, unde legile erau despotice, încât interziceau predicarea doctrinei advente, copii mici au fost impulsionați s-o proclame și mulți au ascultat avertizarea solemnă.IM 356.2

În America, predicarea soliei i-a fost încredințată lui William Miller și colaboratorilor săi, iar lumina aprinsă prin truda lor a strălucit până în ținuturi depărtate. Dumnezeu a trimis pe îngerul Său să miște inima unui fermier ce nu crezuse în Biblie, ca să cerceteze profețiile. Îngerii lui Dumnezeu l-au vizitat în repetate rânduri pe cel ales, ca să-i călăuzească mintea și să deschidă înțelegerii sale profețiile care fuseseră până atunci închise pentru poporul lui Dumnezeu. Lui i-a fost arătat începutul lanțului adevărului și a fost condus să cerceteze verigă după verigă, până când a ajuns să privească la Cuvântul lui Dumnezeu cu uimire și admirație. A văzut acolo un lanț desăvârșit al adevărului. Acel Cuvânt, pe care îl considerase neinspirat, își deschidea acum frumusețea și slava înaintea ochilor lui. A văzut că un pasaj al Scripturilor îl explică pe altul, iar atunci când nu putea înțelege un text îi găsea explicația în alt text al Cuvântului. El privea cu bucurie, cu interes profund și uimire Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.IM 356.3

Urmărind profețiile, Miller a văzut că locuitorii pământului trăiau scenele de încheiere a istoriei acestei lumi și totuși nu știau. A văzut că bisericile erau corupte. Ele își retrăseseră dragostea de la Isus, îndreptându-și-o asupra lumii; căutau onoare lumească în locul aceleia care vine de sus și umblau să apuce bogățiile lumii, în loc să-și strângă comori în cer. El putea vedea pretutindeni ipocrizie, întuneric și moarte. S-a tulburat în duhul său. Dumnezeu l-a chemat să-și părăsească ferma, după cum îl chemase pe Elisei să-și lase boii și ogorul în care lucra, ca să-l urmeze pe Ilie.IM 357.1

Tremurând, William Miller a început să le desfășoare oamenilor tainele împărăției lui Dumnezeu, purtându-i pe ascultători prin profeții până la a doua venire a lui Hristos. Mărturia Scripturilor arătând către venirea Domnului Hristos în 1843 a trezit un larg interes. Mulți au fost convinși că dovezile din perioadele profetice erau corecte și, sacrificându-și mândria propriei păreri, au primit adevărul cu bucurie. Unii pastori, lăsându-și deoparte vederile și sentimentele sectare, și-au părăsit salariile și bisericile, unindu-se în proclamarea venirii Domnului Isus.IM 357.2

Totuși, pastorii care acceptau această solie erau puțini și, prin urmare, ea a fost încredințată în mare măsură laicilor umili. Fermierii își părăseau ogoarele, mecanicii sculele, negustorii mărfurile, cei cu diferite profesii își părăseau poziția și totuși numărul lucrătorilor era mic în comparație cu lucrarea ce trebuia îndeplinită. Condiția unei biserici lipsite de evlavie și a unei lumi zăcând în ticăloșie împovăra sufletele străjerilor sinceri, iar ei îndurau de bună voie truda, lipsurile și suferința, ca să-i poată chema pe oameni pocăință pentru a fi mântuiți. Deși Satana s-a opus, lucrarea a mers statornic înainte și multe mii de oameni au primit adevărul advent.IM 358.1