Trimis la Irod

Când a auzit Pilat că Irod era la Ierusalim, a fost foarte ușurat, deoarece spera să se elibereze de orice responsabilitate în judecarea și condamnarea lui Isus. Imediat L-a trimis la Irod împreună cu acuzatorii Lui. Acest conducător ajunsese împietrit în păcat. Omorârea lui Ioan Botezătorul îi lăsase o pată pe conștiință, de care nu putea să scape. Când a auzit despre Isus și despre lucrările mari făcute de El, s-a înspăimântat și s-a cutremurat, crezând că era Ioan Botezătorul, înviat din morți. Când Isus a fost dat în mâinile lui de către Pilat, Irod a considerat acest act ca o recunoaștere a puterii, autorității și judecății lui. Aceasta i-a făcut prieteni pe cei doi conducători, care mai înainte fuseseră dușmani. Irod a fost încântat să-L vadă pe Isus, deoarece se aștepta ca El să facă vreo minune deosebită, spre satisfacția lui. Lucrarea lui Isus, însă, nu era de a satisface curiozitatea sau de a-și căuta propria siguranță. Puterea Sa divină miraculoasă trebuia folosită pentru salvarea altora, și nu pentru Sine Însuși.IM 218.1

Domnul Isus nu a răspuns nimic la multele întrebări puse de Irod, și nici dușmanilor Săi care Îl acuzau vehement. Irod s-a înfuriat, din cauză că Isus nu părea să se teamă de puterea lui și, împreună cu oamenii lui de război, L-au luat în derâdere, L-au sfidat și L-au umilit pe Fiul lui Dumnezeu. Totuși, Irod a fost uimit de înfățișarea nobilă și dumnezeiască a lui Isus când era tratat în mod rușinos și, temându-se să-L condamne, L-a trimis iarăși la Pilat.IM 218.2

Satana și îngerii lui îl ispiteau pe Pilat și încercau să-l conducă spre propria-i ruină. I-au sugerat că, dacă nu va lua parte la condamnarea lui Isus, o vor face alții; mulțimea înseta după sângele Lui; și, dacă nu-L dădea pe Isus să fie răstignit, își va pierde puterea și onoarea lumească și va fi denunțat ca unul care crede în acel impostor. De frică să nu-și piardă puterea și autoritatea, Pilat a consimțit la moartea lui Isus. Cu toate că el a așezat sângele lui Isus asupra acuzatorilor Săi, iar mulțimea l-a primit strigând: “Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.” (Matei 27, 25), totuși Pilat nu era curat; el era vinovat de sângele Domnului Hristos. Pentru interesul lui egoist, pentru plăcerea de a primi onoare de la oamenii mari ai pământului, a dat la moarte un om nevinovat. Dacă și-ar fi urmat propriile convingeri, Pilat n-ar fi avut nimic de-a face cu condamnarea lui Isus.IM 218.3

Înfățișarea și cuvintele Domnului Isus în timpul judecății Sale au făcut o impresie adâncă asupra multora din cei prezenți la acea ocazie. Rezultatul influenței astfel exercitate s-a arătat după învierea Lui. Între cei care s-au adăugat atunci bisericii, s-au aflat mulți ale căror convingeri datau de la judecata lui Isus.IM 219.1

Mare a fost mânia lui Satana, când a văzut că toată cruzimea cu care îi inspirase pe evrei să-L trateze pe Isus nu scosese nici cel mai mic murmur de la El. Cu toate că luase asupra Sa natura omului, Isus era susținut de o tărie de caracter dumnezeiască și nu S-a depărtat de voia Tatălui Său nici în cel mai mic lucru.IM 219.2