Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Istoria Mântuirii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Apărarea cutezătoare a lui Petru

    Până atunci, preoții evitaseră să se menționeze răstignirea sau învierea lui Isus; dar acum, ca să-și împlinească scopul, au fost forțați să-i întrebe pe acuzați cu ce putere înfăptuiseră remarcabila vindecare a omului handicapat. Atunci, Petru, plin de Duhul Sfânt, li s-a adresat cu respect preoților și bătrânilor și a declarat: “S-o știți toți și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. El este ‘piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.’ În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.”IM 251.1

    Sigiliul lui Hristos era pe cuvintele lui Petru, iar fața lui era luminată de Duhul Sfânt. Chiar lângă el, ca un martor convingător, stătea omul care fusese vindecat într-un chip așa de minunat. Înfățișarea acestui om, care cu doar câteva ore în urmă fusese un olog neputincios, dar cu sănătatea restabilită acum și iluminat cu privire la Isus din Nazaret, adăuga o mărturie puternică la cuvintele lui Petru. Preoții, conducătorii și poporul erau tăcuți. Conducătorii nu aveau putere să-i respingă cuvintele. Fuseseră obligați să asculte ceea ce nu doreau deloc să audă: despre învierea lui Isus Hristos și despre puterea Lui din cer de a face minuni, prin intermediul apostolilor Lui de pe pământ.IM 251.2

    Apărarea lui Petru, în care el a recunoscut cu îndrăzneală de unde îi venea puterea, i-a înspăimântat. El se referise la piatra lepădată de zidari — însemnând autoritățile bisericii, care ar fi trebuit să înțeleagă valoarea Aceluia pe care L-au lepădat — dar care totuși a fost pusă în capul unghiului. În acele cuvinte, Petru se referea la Domnul Hristos, care era piatra de temelie a bisericii.IM 252.1

    Oamenii erau uimiți de îndrăzneala ucenicilor. Credeau că, din cauză că aceștia erau niște pescari ignoranți, vor fi biruiți de rușine când se vor confrunta cu preoții, cărturarii și bătrânii. Dar au priceput că ei fuseseră cu Isus. Apostolii vorbeau așa cum vorbise El, cu o putere convingătoare care-i aducea la tăcere pe adversari. Ca să-și ascundă încurcătura, preoții și conducătorii au poruncit ca apostolii să fie duși de acolo, ca ei să se poată sfătui.IM 252.2

    Au căzut cu toții de acord că ar fi fost inutil să nege faptul că omul acela fusese vindecat prin puterea dată apostolilor în Numele lui Isus cel răstignit. Bucuroși ar fi acoperit minunea cu minciuni, dar aceasta fusese înfăptuită în plină zi, în fața unei mulțimi, și deja ajunsese la cunoștința a mii de oameni. Ei simțeau că această lucrare trebuia imediat oprită, altfel Isus va câștiga mulți credincioși, apoi va urma ocara lor și vor fi socotiți vinovați de omorârea Fiului lui Dumnezeu.IM 252.3

    În ciuda dispoziției lor de a-i nimici pe ucenici, nu au îndrăznit decât să-i amenințe cu cea mai severă pedeapsă, dacă mai continuau să învețe sau să lucreze în Numele lui Isus. La aceasta, Petru și Ioan au declarat cu îndrăzneală că lucrarea le fusese dată de Dumnezeu și că nu puteau decât să vorbească despre lucrurile pe care le văzuseră și le auziseră. Preoții i-ar fi pedepsit bucuroși pe acești bărbați nobili pentru loialitatea lor neclintită față de chemarea lor sacră, dar se temeau de popor, “căci toți slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.” Așa că, după ce li s-au repetat amenințări și porunci, apostolii au fost puși în libertate.IM 253.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents