Capitolul 35 — Rânduiala Evangheliei

Capitol bazat pe textele din Faptele Apostolilor 6, 1-7.

“În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțeala ajutoarelor de toate zilele.” Acești greci erau locuitori ai altor țări, unde se vorbea limba greacă. Numărul evreilor convertiți care vorbeau evreiește era cu mult mai mare, dar acei greci locuiseră în Imperiul Roman și vorbeau numai grecește. În mijlocul lor au început să apară murmurări, că văduvelor grecilor nu li se asigurau ajutoare cu tot atâta generozitate ca nevoiașilor evrei. Orice părtinire de felul acesta ar fi întristat pe Dumnezeu; și au fost luate măsuri prompte pentru a restaura pacea și armonia credincioșilor.IM 259.1

Duhul Sfânt a sugerat o metodă prin care apostolii să poată fi ușurați de sarcina distribuirii ajutoarelor pentru săraci și de alte poveri similare, așa încât să poată fi lăsați liberi, să-L predice pe Hristos. “Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: ‘Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați, vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvântului.’”IM 259.2

În consecință biserica a ales șapte bărbați plini de credință și de înțelepciunea Duhului lui Dumnezeu, ca să se ocupe de unele aspecte ale lucrării. Mai întâi a fost ales Ștefan; el era evreu prin naștere și religie, dar vorbea grecește și era un bun cunoscător al obiceiurilor și manierelor grecilor. Din acest motiv, el a fost considerat persoana cea mai potrivită să stea în frunte și să supravegheze distribuirea fondurilor alocate văduvelor, orfanilor și săracilor cinstiți. Această alegere a plăcut tuturor, iar nemulțumirea și cârtirea au încetat.IM 260.1

Acești șapte bărbați aleși au fost în mod solemn puși deoparte pentru datoriile lor, prin rugăciune și punerea mâinilor. Cei care au fost hirotoniți în felul acesta nu au fost excluși prin aceasta de la învățarea credinței. Dimpotrivă, este scris că “Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norod.” Ei erau deplin calificați să învețe adevărul. Erau totodată bărbați cu judecată calmă și înțelepciune, potriviți să lucreze cu cazuri dificile de încercare, cârtire sau gelozie.IM 260.2

Această alegere a bărbaților care să se ocupe de treburile bisericii, așa ca apostolii să poată fi liberi pentru lucrarea lor deosebită de a învăța adevărul, a fost mult binecuvântată de Dumnezeu. Biserica a sporit în număr și putere. “Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți venea la credință.”IM 260.3

Este necesar ca aceeași rânduială și același sistem ca în zilele apostolilor să fie menținute și astăzi în biserică. Prosperitatea cauzei depinde foarte mult de faptul ca departamentele sale diferite să fie conduse de oameni capabili, calificați pentru pozițiile lor. Cei aleși de Dumnezeu să fie conducători în lucrarea Lui, răspunzând de supravegherea generală a interesului spiritual al bisericii, trebuie ușurați, pe cât posibil, de grijile și încurcăturile de natură vremelnică. Cei pe care Dumnezeu i-a chemat să slujească în cuvânt și doctrină trebuie să aibă timp pentru meditație, rugăciune și studiul Scripturilor. Discernământul spiritual le este slăbit, dacă intră în detaliile afacerilor și dacă au de-a face cu diferitele temperamente ale celor care compun biserica. Este bine ca toate chestiunile vremelnice să vină înaintea slujbașilor potriviți, pentru a fi rezolvate de aceștia. Dacă acestea, însă, sunt atât de dificile încât să nu poată fi rezolvate prin înțelepciunea lor, trebuie aduse înaintea celor care au în supravegherea lor întreaga biserică.IM 260.4