Capitolul 42 — Anii de lucrare ai lui Pavel

Pavel era un lucrător neobosit. El a călătorit mereu din loc în loc, uneori prin regiuni neospitaliere, uneori pe apă, prin furtuni. Dar nu a lăsat să-l împiedice nimic de la înfăptuirea lucrării lui. Era slujitorul lui Dumnezeu și trebuia să îndeplinească voia Sa. Prin viu grai și prin scris a dus o solie care, de atunci, a adus mereu ajutor și tărie bisericii lui Dumnezeu. Nouă, celor care trăim la încheierea istoriei acestui pământ, solia lui ne vorbește clar despre pericolele care vor amenința biserica și despre doctrinele false pe care le va avea de întâmpinat poporul lui Dumnezeu.IM 310.1

Pavel a mers din țară în țară și din oraș în oraș, predicându-L pe Hristos și înființând biserici. Oriunde putea găsi ascultători, se străduia să contracareze rătăcirile și să întoarcă picioarele bărbaților și femeilor pe calea dreptății. În orice loc, cei care, prin truda lui, erau conduși să-L primească pe Hristos, erau organizați în biserici, indiferent cât de puțini erau la număr. Pavel nu uita bisericile pe care le întemeia în felul acesta. Oricât de mică ar fi fost o biserică, ea era obiectul grijii și interesului său.IM 310.2

Chemarea lui Pavel îi solicita diferite feluri de servicii: să lucreze cu mâinile lui pentru a-și câștiga existența, să înființeze biserici, să scrie bisericilor deja fondate. Totuși, în mijlocul acestor lucrări variate, el declara: “Fac un singur lucru.” (Filipeni 3, 13.) În întreaga sa lucrare, avea înainte o singură țintă neclintită: să fie credincios Domnului Hristos, care i Se descoperise atunci când el Îi hulea Numele și folosea orice mijloc îi stătea în putere ca să-i facă și pe alții să-L hulească. Marele și singurul scop al vieții lui a fost de a-L sluji și a-L onora pe Acela al cărui Nume Îl disprețuise cândva. Unica lui dorință era de a câștiga suflete la Mântuitorul. Evreii și neamurile puteau să i se opună și să-l prigonească, dar nimic nu-l putea abate de la țelul lui.IM 310.3