Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Istoria Mântuirii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    În templul lui Solomon

    După ce a terminat construirea templului, Solomon i-a adunat pe bătrânii lui Israel și pe oamenii cu cea mai mare influență din popor, ca să aducă din cetatea lui David chivotul legământului Domnului. Acești bărbați s-au consacrat lui Dumnezeu și, cu mare solemnitate și reverență, i-au însoțit pe preoții ce purtau chivotul. “Au adus chivotul Domnului, cortul întâlnirii și toate uneltele sfinte care erau în cort: preoții și leviții le-au adus. Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit oi și boi, care n-au putut fi nici numărați, nici socotiți, din pricina mulțimii lor.”IM 193.2

    Solomon a urmat exemplul tatălui său, David. La fiecare șase pași aducea jertfă. Cu cântare, cu muzică și cu ceremonie măreață, “preoții au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în locul prea sfânt al casei, în sfânta sfintelor, sub aripile heruvimilor. Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra.”IM 193.3

    A fost clădit un sanctuar de cea mai aleasă frumusețe, conform cu modelul arătat lui Moise pe munte și apoi prezentat lui David de către Domnul. Sanctuarul pământesc a fost făcut ca și cel ceresc. Pe lângă cei doi heruvimi de deasupra chivotului, Solomon a mai făcut doi îngeri mai mari, la fiecare capăt al chivotului, reprezentându-i pe îngerii cerești care păzesc fără încetare Legea lui Dumnezeu. Este imposibil de descris frumusețea și splendoarea acestui tabernacol. Acolo a fost dus chivotul sfânt, în ordine solemnă și reverențioasă, și așezat la locul lui, sub aripile celor doi heruvimi grandioși.IM 194.1

    Corul sacru și-a unit vocile cu tot felul de instrumente muzicale, în laudă la adresa lui Dumnezeu. În timp ce vocile lor, în armonie cu instrumentele muzicale, răsunau prin templu și erau purtate de vânt prin Ierusalim, norul slavei lui Dumnezeu a luat în stăpânire casa așa cum, mai înainte, umpluse cortul întâlnirii. “În clipa când au ieșit preoții din locul sfânt, norul a umplut casa Domnului. Preoții n-au putut să rămână acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse casa Domnului.”IM 194.2

    Împăratul Solomon a stat pe un postament de aramă în fața altarului și a binecuvântat poporul. Apoi a îngenuncheat și, cu mâinile ridicate, a prezentat înaintea lui Dumnezeu o rugăciune fierbinte și solemnă, în timp ce adunarea se plecase cu fața la pământ. După ce și-a încheiat Solomon rugăciunea, din cer a coborât un foc minunat și a consumat jertfa.IM 194.3

    Din cauza păcatelor lui Israel, nenorocirea despre care Dumnezeu a spus că va veni asupra templului, dacă poporul se va depărta de El, s-a îndeplinit la câteva sute de ani după construirea lui. Dumnezeu i-a promis lui Solomon că, dacă va rămâne credincios, iar poporul va asculta de toate poruncile Sale, acel templu măreț și va rămâne pentru totdeauna, în toată splendoarea lui, ca o dovadă a prosperității și a marilor binecuvântări revărsate asupra lui Israel pentru ascultarea lor.IM 194.4

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents